Casa Tătărescu din București: Mărturie și continuitate în spațiul EkoGroup Vila

Înstrăinată, dar nevăzută adesea, Casa Tătărescu din strada Polonă rămâne un palimpsest al Bucureștiului interbelic, un loc unde ecourile deciziilor politice se unduiesc încă în atmosfera sobru calculată a încăperilor. Nu o simplă reședință, ci o arhitectură a puterii moderate, a echilibrului fragil între viața publică și cea privată, această vilă nu ține doar de biografia lui Gheorghe Tătărescu, ci de memoria unei elite care s-a inventat și desființat într-o epocă zbuciumată. Astăzi, sub numele de EkoGroup Vila, fosta locuință a prim-ministrului reintră într-un context cultural contemporan, păstrând intacte semnele unei istorii tensionate.

Casa Tătărescu: legenda unei vile interbelice și redestinarea sa ca EkoGroup Vila

Gheorghe Tătărescu, figura publică ambivalentă a României dintre cele două războaie mondiale, a ales să își construiască nu doar o casă, ci un spațiu al valorilor, o expresie arhitecturală compactă a relației sale cu puterea și cultura. Casa Tătărescu, o vilă discretă în Bucureștiul elitei, a fost martoră și participantă la fluxuri politice și intelectuale importante. Retrasă în sobrietatea proporțiilor, vila și-a păstrat autenticitatea printr-o restaurare atentă, devenind azi un reper cultural cunoscut sub denumirea de EkoGroup Vila, un spațiu care nu estompează trecutul, ci îl face prezent, într-o relație atent calibrată cu contemporaneitatea.

Gheorghe Tătărescu: omul și epoca sa

Nu trebuie confundat cu pictorul din secolul al XIX-lea, Gheorghe Tătărescu a fost un politician de o generație marcată de crize existențiale pentru statul român. Doctor în drept la Paris, cu un text de pionierat despre electoralismul românesc, el a fost un promotor al reformei democratice și, în același timp, un actor al compromisurilor ce au subminat fragila democrație parlamentaristă interbelică. De două ori prim-ministru (1934–1937 și 1939–1940), încarna contradicțiile epocii: reforma și autoritarismul, eficiența administrativă și cenzura, vocația pentru modernitate și frica geopolitică. Rămas o figură controversată, el traversa cu stoicism schimbări dramatice – de la regimul regal la colaborarea cu guvernul comunist Petru Groza, până la marginalizarea și detenția sa postbelică.

Casa ca extensie a unei politici și a unei etici a puterii

Vila din strada Polonă este mult mai mult decât o simplă reședință; este o construcție a statului în miniatură, în care arhitectura devine un limbaj al puterii reținute. Scara modestă a casei surprinde: dimensiunea relativ redusă contrastează cu grandiozitatea așteptată pentru un lider politic de talia lui Tătărescu. Biroul său de la entre-sol, cu acces discret pe o latură laterală, integrează un gest simbolic puternic – puterea nu trebuie să domine spațiul privat, ci să fie „organizată” de acesta.

Casa a fost martoră discretă a strategiilor politice, a alianțelor fragede și a unor momente istorice esențiale, îndeosebi prin intermediul unei familii în care Arethia Tătărescu – cunoscută ca „Doamna Gorjului” – avea un rol cultural și social invizibil pentru public, dar vital pentru atmosfera și sensul locului.

Arhitectura Casei Tătărescu: un dialog mediteranean-neoromânesc

Arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea au imaginat o vilă în care coabitarea stilurilor – mediteranean și neoromânesc – nu este o anexă ornamentală, ci un efort de construire a identității unui timp. Proiectul a fost dezvoltat în etape, inițial de Zaharia, apoi de Giurgea, care a rafinat detaliile și proporțiile, evitând orice tip de supraîncărcare. Casa Tătărescu este un exemplu de arhitectură a restricției cultivate:

• Portaluri cu accente moldovenești în tratarea detaliului,
• Absida ce cuprinde șemineul, o creație a sculptoriței Milița Pătrașcu, eleva lui Brâncuși,
• Coloane filiforme, fiecare diferit finisat, dar în armonie vizuală,
• Feronerii din alamă patinată ce îmbină motive tradiționale cu modernismul timpului.

Șemineul Miliței Pătrașcu, încadrat de o arcadă ce introduce un dialog subtil între modern și tradițional, a inspirat ulterior alte soluții arhitecturale în București, semnalând importanța Casei Tătărescu în istoria arhitecturii românești interbelice.

Arethia Tătărescu: cultura și discreția unei prezențe indispensabile

Arethia nu a fost o simplă acompaniatoare, ci o forță culturală care a navigat cu delicatețe între rolul său public și cel intim. Puternic implicată în societăți de binefacere și în susținerea artei, ea a participat la renașterea meșteșugurilor oltenești și a pledat pentru readucerea lui Brâncuși în peisajul cultural românesc. Beneficiara oficială a proiectului de arhitectură, Arethia a supravegheat personal ca vila să reflecte un echilibru între valoare și modestie, evitând orice formă de opulență nejustificată. Relația sa cu Milița Pătrașcu a fost una de prietenie și profesionalism, confirmând factorul cultural deosebit al locului.

Ruptura comunistă: degradarea simbolică a unui spațiu de putere

Odată cu căderea regimului democratic și instaurarea dictaturii comuniste, destinul Casei Tătărescu a fost marcat de exil, confiscare și degradare. După arestarea lui Gheorghe Tătărescu și marginalizarea sa politică, vila a fost privită prin prisma simbolurilor „clasei învinse”. Spațiul a suferit transformări necunoscute inițial: împărțiri în apartamente, compartimentări arbitrare, modificări ale raportului între interior și grădină. Materialele de calitate – parchetul de stejar masiv sau feroneria patinată – au fost supuse unor reparații improvizate, iar sensul inițial s-a pierdut treptat.

Dar restaurarea mesajului nu putea avea loc fără reabilitarea memoriei lui Tătărescu însuși, iar în anii comunismului numele său și casa sa au fost marginalizate în discursul public.

Post-1989: controverse, erori și tentative de corectură

Schimbarea regimului a generat oportunități, dar și provocări neașteptate. Vila a trecut în proprietăți private, una dintre cele mai întinse intervenții având loc sub conducerea lui Dinu Patriciu, figura controversată din anii ’90 care, deși arhitect de profesie, a suprapus viziuni personale ce au afectat parțial moștenirea arhitecturală. Interiorul a fost modificat brutal, iar transformarea temporară într-un restaurant de lux a atras critici severe pentru neconcordanța cu statutul istoric al locului.

Ulterior, o firmă britanică a început o restaurare mai prudentă, redând Casei Tătărescu proporțiile și detaliile originii, în efortul de a revizita proiectul semnat de Zaharia și Giurgea. Această perioadă de „erori și corecții” reflectă zbaterile societății românești în raport cu propriul patrimoniu și cu ambiguitățile memoriei politice.

EkoGroup Vila astăzi: continuitate și responsabilitate culturală

Actuala funcțiune a Casei Tătărescu sub numele de EkoGroup Vila nu se configurează ca o simplă schimbare utilitară, ci ca o reluare responsabilă a firului narativ întrerupt. Spațiul este accesibil publicului doar controlat și contextualizat cultural, astfel reușind să păstreze echilibrul între memorie și contemporaneitate.

• Restaurarea proporțiilor originale și a finisajelor, respectând codul interbelic al sobrietății
• Păstrarea grădinii ca un refugiu interior, care continuă să evoce influențe mediteraneene
• Menținerea biroului premierului ca emblemă a relației modeste dintre puterea politică și privat
• Deschiderea controlată către public, prin bilete disponibile pe platforma iabilet.ro

Astfel, EkoGroup Vila afirmă o continuitate istorică și culturală, oferind o lecție de conservare a memoriei sensibile într-o lume a schimbărilor accelerate.

Frequently Asked Questions about Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un politician român, prim-ministru în două mandate (1934–1937 și 1939–1940), lider liberal și actor central în politica interbelică și postbelică, marcat de reforme, compromisuri politice și marginalizare ulterioară.
• Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu prim-ministru este o personalitate politică distinctă de pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), reprezentant al academismului românesc.
• Ce stil arhitectural caracterizează Casa Tătărescu?
  Casa combină stiluri interbelice mediteraneene cu elemente neoromânești, proiectate de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, având detalii artistice realizate de sculptorița Milița Pătrașcu.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în modelarea casei?
  Arethia, soția lui Gheorghe Tătărescu, a fost beneficiara și supraveghetoarea proiectului, contribuind decisiv la coerenta estetică și evitând orice excese în decor și mărime, reflectând valorile familiei și ale elitei interbelice.
• Care este funcția actuală a Casei Tătărescu?
  Astăzi, denumită EkoGroup Vila, casa este un spațiu cultural restaurat, accesibil prin programări și bilete, păstrând memoria și oferind un cadru pentru evenimente care respectă patrimoniul istoric.

În fața acestei case care a traversat regimuri, regimuri și decenii, ne este oferită o oportunitate rară: să pășim într-un spațiu în care arhitectura vorbește despre putere, dar mai ales despre reținerea cu care aceasta se exercită. Casa Tătărescu nu este o vilă demonstrativă, ci un depozit viu al unei istorii complexe, unde sensibilitatea unui cuplu, în prim-plan Arethia și Gheorghe Tătărescu, se întrepătrunde cu evenimentele tumultuoase ale României secolului XX. Astăzi, în forma sa ca EkoGroup Vila, oferă publicului o experiență de memorie activă și responsabilă, o invitație la dialog între trecut și prezent.

Într-o vreme în care memoria istorică este adesea fragmentată, contactează echipa EkoGroup Vila pentru a explora personal această vilă ce transcende simpla arhitectură și devine o lecție despre relația dintre putere, cultură și modestie.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.